Volunteering, my love
Scris de Daria Antonescu
Motto: I “run” for the best version of myself
Mereu am crezut că feedback-ul este cea mai importantă parte dintr-un proiect, fiind momentul în care afli ce ai făcut bine si ce trebuie îmbunătățit. Nu pot să lucrez fără feedback, pentru că simt nevoia de aplauze sau de „urecheală” la sfârșitul unei activități. E bună și autoevaluarea, dacă ești sincer cu tine. Aș vrea aici să împărtășesc experiența primului meu an de voluntariat în diverse proiecte, domenii, echipe.
M-am trezit eu într-o frumoasă zi de toamnă, anul trecut pe vremea aceasta și mi-am zis: comunicativă, sociabilă, spirit organizatoric, energie, ceva engleză, ceva calculator, empatie, altruism, spirit de aventură, entuziasm? Bifat tot! Voluntariatul mă aștepta! Și m-am dus.
M-am dus la organizare conferințe pe teme care mă interesau și la cele care nu mă interesau, m-am dus la festivaluri de muzică, apoi la organizare de evenimente, m-am dus la strângere de fonduri pentru cauze sociale. A fost greu, frumos, solicitant, aș mai face unele, n-aș mai face altele.
Voluntariatul este, conform definiției din dicționar, activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi nimic în schimb.
De la definiție la practică e însă drum lung și anevoios. Sunt evenimente în care nu știe stânga ce face dreapta, în care nu știe capul unde îi sunt picioarele, tot corpul evenimentului este dezorganizat și voluntarul, ca ultima verigă a echipei, este cel care ia cele mai multe bobârnace, dar n-are voie sa vocifereze, pentru că el trebuie să fie dedicat și altruist și să suporte. Stop! Voluntariatul nu este sacrificiu pentru o cauză nobila, este ajutor pentru cauză nobila.
Sunt evenimente în care voluntarii se cunosc azi și trebuie să lucreze împreuna începând de azi și să funcționeze ca niște rotite proaspăt unse ale unei mașinării uriașe, care depinde de aceste rotițe. Nu merge așa! Echipa se formează, se antrenează, se selectează, astfel ca rotile mici de ceas să poată lucra cu roțile mari de tractor. M-am găsit în echipe neomogene și nu m-am priceput, n-am fost de ajutor, am ratat activitatea. O activitate de voluntariat trebuie să ți se potrivească și ca domeniu, si ca aptitudini, nu este totul să vrei – trebuie să și poți!
Când ai un grup de voluntari format din 100 de elevi de la licee diferite care se știu prea puțin ca să poate lucra din prima foarte bine împreună, dar se știu suficient de bine încât să își dea seama că jumătate dintre ei nu au nicio legătură cu voluntariatul, dar e „cool” să stai cu un badge agățat de gât, nimic nu o sa iasă bine. Voluntariatul nu este un exercițiu de imagine, nu este o modă.
In concluzie, după un an de activitate, permiteți să raportez: voluntariatul este o dragoste a mea și voi recidiva pentru că a adus plus valoare anului acesta din viața mea, m-a făcut să fiu mai responsabilă, mai organizată, mai energică, mai implicată, mai empatică și simt că într-o zi aș putea trece la nivelul de lider. Voluntariatul înțeles si asumat te face să descoperi o mai bună versiune a ceea ce ești, până nu încerci nu știi „cât de sus poți să sari”.