Nr. 3 / Ianuarie 2019, Plăceri (ne)vinovate

Pasiuni copilărești

By In

Pasiunea mea nu este ceva concret, ci e o combinație de mai multe elemente din domeniul artelor plastice. Pe scurt, obișnuiesc să mă relaxez desenând, pictând, eventual, când am timp, creând. Niciodată nu am considerat acest aspect un atuu sau o activitate din care aș putea face mai târziu o carieră, am păstrat-o fix la poziția de pasiune, acesta fiind adevăratul farmec.

Modalitatea de relaxare a apărut în viata mea mai mult ca un stres, încă de când eram la grădiniță, încercând să combin niște nuanțe pe animăluțele animate din cărțile de colorat, nedepășind marginea neagră și foarte bine accentuată.
Țin minte perfect și replicile mele către prietene: “De ce nu colorezi cum iți arată pe carte?” Mi-ar fi plăcut să spun că eram un copil ce își dădea frâu liber imaginației și ce nu se încadra în niște limite și culori impuse, dar se pare că dintotdeauna am avut câteva caracteristici de perfecționistă. Pot spune că pe parcursul anilor am depășit aceste bariere, însă a venit totdată și pauza de creat. O pauză pe care nu am sesizat-o, căci timpul a zburat repede și doar ocazional mai “exersam” câte ceva la ora de desen.

Pauza a încetat la începutul clasei a IX-a cand am fost inspirată de o persoană, fiindu-mi drag să creez desenele semi-reușite. Din acel moment am început să desenez tot mai des, cu un creion rupt, în orele în care nu scriam, tot felul de miniaturi pe carnețelul meu roșu, puțin boțit din cauza poziției nefavorabile din ghiozdan.
Mă străduiam și parcă începeam să pun tot mai mult suflet. Prietenii îmi adresau întrebări de genul:”Cum reușesti să faci asta?” Niciodată nu m-am considerat talentată, ci mereu am crezut că alături de puțină răbdare și viziune, poți face cu ușurință orice. Foarte rare erau dățile când acceptam complimentele, deoarece având propriile idei și convingeri, mă simt greu de influențat din acest punct de vedere, mai pe scurt, cum mi s-a mai spus, sunt încăpățânată.

În vacanța de vara, am decis că este momentul să îmi îndrept timpul liber spre această pasiune și am început să recondiționez diferite obiecte vintage. A fost momentul când am mai făcut un pas în față și am pus accentul pe cuvântul “pasiune,” căci făceam sacrificii pentru mine.

Vara s-a terminat, liceul a început și rareori am reușit să-mi mai fac timp pentru ceea ce îmi plăcea, acțiune ce se exprimă acum doar prin câteva mâzgălituri de la finalul caietelor.

Din experiența mea, pot spune că am învațat ceva, așa că tot ceea ce faci, fă cu pasiune și caută scopul pentru care să poți anula ieșiri în oraș în schimbul timpului petrecut cu tine. Găsește-ți pasiunea, acțiunea care să-ți ofere curajul de a-ți trăi viața și de a te trezi dimineața cu entuziasm în suflet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Primeste revista Cuza-Voda 47 atunci cand apare