CNCe mai facem, Nr. 3 / Ianuarie 2019

Despre rock și nu numai!

By In

Am admirat întotdeauna oamenii pasionați, cei ce riscă, cei care îndrăznesc să simtă cu adevărat și să urmărească neîncetat ceea ce le face inima să surâdă. Printre aceștia se numără și Ștefan Alexe: tânăr, carismatic, cu un talent inconfundabil.
Acest articol este menit să prezinte aspecte adeseori ignorate, stereotipuri, sacrificii și satisfacții, pe scurt, ceva din lumea rock, privită chiar din perspectiva unuia, aș zice eu, dintre cei mai buni din generația lui.

-În primul rând, cum s-a născut ideea?
Ștefan Alexe: Ideea de a face o trupă e de mai mult timp, cred că de când eram prin gimnaziu, eu cântam la chitară, mai aveam colegi care încercau la pian, după aceea s-a mai alăturat încă un coleg, Radu, și ne-am gândit:”Hai să facem ceva!”. Ideea e că nu prea ne-a ieșit, nu știam nici prea bine cu ce se mănâncă, eu de-abia primisem chitara, în schimb, era un mod fain de a socializa.

– Ați mai avut performanțe înainte de clubul de muzică al liceului?
-Da, fiecare. Eu, de exemplu, am avut primul show la prima ediție a festivalului de Blues, Radu la fel, ceilalți au mai fost pe la concursuri, au mai avut show-uri, chestii de genul, dar nimic “mare”.

-La ce vârsta ți-ai dat seamă că vrei să performezi în asta? Sau a fost ceva întâmplător?
– Nu. Am avut chitară din clasele mici, din clasa întâi sau a doua, partea de chitară electrică a venit prin gimnaziu când am simțit nevoia să trec la pasul următor.

– Puneți accentul mai mult pe cover sau compuneți melodiile ?
-Noi am început cu partea de cover ca să ne putem organiza, majoritatea dintre ele chiar ne ies bine, dar la show-ul de sâmbătă vrem să punem în scenă prima noastră adevărată compoziție. A durat destul s-o compunem, e destul de complexă, de aceea nu vrem să spunem foarte multe despre ea, e mai mult o surpriză.

– Cum vă împărțiți rolurile? Sunt prestabilite sau faceți totul împreună?
-Nu există roluri. Piesa pe care am compus-o, de exemplu, este scrisă de mine cu ajutorul lui Victor, care m-a ajutat cu versurile și a lui Alex, după aceea am fost la un studio cu niște prieteni bucureșteni unde am regândit-o.

-Pasiunea ta pentru rock a fost dintotdeauna? Ai mai încercat și alte genuri ?
– Dintotdeauna nu. Când eram mic, ai mei mă puneau să adorm cu Mozart și Beethoven, asta m-a ajutat foarte mult pentru că muzica clasică stă la baza a tot ceea ce înseamnă muzică, ei au fost cei ce au gândit-o și teoretizat-o. Legat de rock, cred că pasiunea mea a apărut undeva prin clasa a 3-a sau a 4-a, când eram în mall și am auzit. Ai mei oricum ascultau rock, dar era un rock mai soft, Queen, Guns N’ Roses și ok, îmi plăcea. Prin clasa întâi sau a doua am venit la maică-mea și am pus Alex Velea, ea a zis:”măi, nu-i ok, trebuie să-ți arăt și altceva, măcar să ai să alegi”. Prima mea melodie rock a fost ceva de la Queen “Another One Bites The Dust”, prima metal cred că a fost „One” de la Metallica, de când am auzit-o, am știu că e altceva, era cu totul și cu totul altă treabă, și m-am axat pe asta. Nu am fost rocker de la început, cu plete, barbă… Pur și simplu cred că astea vin pe parcurs, poți fi și în pijamale roz, dacă știi să-ți exprimi corect mesajul. Asta nu înseamnă că n-ai să fii criticat, pur și simplu fi cum vrei tu să fii.

– Cum te raportezi în general criticilor?
-În general criticile sunt legate mai mult de imagine și mai puțin de muzică. Te duci la un concert și vezi niște “pletoși” țipând și zici “Vai, ce bezmetici!”. Da, sunt bezmetici, ei fac asta, dar mesajul piesei pe care îl poartă este “nu mai faceți războaie”, “nu fiți falsi, faceți lucrurile pe față!”… Mesajul e important.

– Nu ești singurul vocalist al trupei, nu ?
– La capitolul de roluri suntem amestecați, eu mai cânt la chitară partea de ritm și voce, în general. Radu mai face bas sau chitară solo și îi mai lasă chitara lui Victor, care de obicei face bas-ul, atât Victor cât și Radu au piesele lor vocale. Noi cântăm Rock Heavy metal, în cadrul ăsta sunt miliarde de subgenuri, din alea miliarde alegem cele care ni se potrivesc, le cântăm, și după iar le schimbăm. Așa ne schimbăm și rolul în trupă.

-Adolescenții la vârsta noastră tind să zică “ăla e rocker, sigur umblă numai cu rockeri, nu ies cu el..”, ce părere ai despre asta ?
– Asta ține de stereotipuri. Cum și eu am, dar am avut și eu surpriza să întâlnesc oameni care ok, sunt „adepții” lui Salam, dar ai ce discuta la masă cu ei teme de altă natură. Cum și eu sunt rocker pletos, dar nu ascultăm neapărat doar rock tot timpul, nu ne îmbrăcăm neapărat într-un anume stil, îmbrăcăm și cămăși cu papion și transmitem același mesaj.

– Ce le recomanzi celor care vor să urmeze acest drum ?

– S-o facă pentru că le place. S-o facă fără să se gândească “lumea o să mă creadă satanist “, poți asculta orice, și manele și rock în același timp.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Primeste revista Cuza-Voda 47 atunci cand apare