Nr. 4 / Mai 2019, Oportunități

Despre ”Salvatori din pasiune” și S.M.U.R.D

By In

Anul trecut am ales să fac un pas important care mi-a schimbat viața. Unul dintre prietenii mei cei mai buni m-a inspirat pentru că el făcea acest lucru pe care extrem de puțini tineri îl experimentau la acea vreme.

Am ales să devin voluntar în cadrul programului național ”Salvator din pasiune”. În cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgența Vrancea sau, mai bine cunoscut, I.S.U. Vrancea.

După ce am trecut de înscriere, m-am trezit în clubul detașamentului de pompieri alături de colegi de toate vârstele, unii elevi, alții studenți, angajați în diverse domenii și bineînțeles că eram înconjurat de pompieri, militari de altfel, care luptau zilnic pentru bunurile și viețile oamenilor. Nu m-am gândit niciodată că, trecând printr-un curs de S.V.B., apoi 240 de ore petrecute în unitatea de pompieri, mă voi schimba în multe privințe.

Am venit aici inițial pentru S.M.U.R.D., o lună petrecută aproape de București și departe de casă, în Otopeni, la nici măcar un kilometru distanță de aeroport, aproape de un avion rusesc abandonat, la centrul de formare Dealul Spirii, încercând să devin paramedic pentru a încadra ambulanța S.M.U.R.D. (serviciul mobil de urgență, reanimare și descarcerare), la doar 17 ani. Bineînțeles că pentru această încadrare trebuia sa fiu major, am avut norocul să termin cursul la doar o săptămână înainte de ziua mea. Făceam studiu practic și teoretic pentru a învăța cum putem preveni accidentele grave și cum putem salva o viață.

Nu numai experiența studiului, dar și aceea a colegialității m-au învățat să mă dezvolt, am învățat ce înseamnă o echipă și că trebuie să mă schimb. Am amintiri plăcute cu colegii mei învățând tehnicile de descarcerare, sunetul neîntrerupt al avioanelor în timp ce învățam pentru examenele săptămânale și frica de examenul final cu domnul doctor de la Spitalul Floreasca. De altfel, seara mergeam în fața pistelor de aterizare, lângă DN1, la doar câțiva metri de noi, pentru a face poze avioanelor din diverse țări și companii. De asemenea. momentele frumoase în care plecam împreună pentru a ne lua mâncarea de la aeroport sau din alte părți.

Colegii noștri voluntari cu experiență, care chiar au îndeplinit sensul acestui cuvânt ”voluntar”, au fost mereu un exemplu nebănuit. Oameni care au locuri de muncă bine plătite, precum: Doctor la A.S.E., consilier de rang înalt al U.E., au petrecut aproape 2000 de ore pentru a salva vieți.

Chiar acum câteva zile am avut parte de o experiență importantă, după două cazuri în tura mea de voluntar de 12 ore: la ora 9 a sunat alarma, am plecat la 50 km depărtare de Focșani, ajungând la spital am fost anunțați că a izbucnit un incendiu într-o comună, la care am stat până la ora 18. După lunga așteptare, crezând că o să ne odihnim într-un final, am plecat la al treilea caz. Am luat parte pentru prima oară la un stop cardio-respirator, am învățat ce înseamnă viața și cât de mult prețuiește aceasta.

Nu mă gândeam atunci când eram copil că mă voi îmbrăca într-o uniformă militară și mă voi urca în ambulanță pentru a ajuta suflete, la 18 ani participând la ceremonii alături de militari care chiar au luptat pentru viețile altora. Aceasta a fost una dintre cele mai bune alegeri din viața mea, vă încurajez să deveniți și voi voluntari în cadrul programului ”Salvator din pasiune”, pentru a învăța lucrurile pe care fiecare dintre noi ar trebui să le știe pentru o viață mai sigură și mai bună.

Andrei-Florin Spiridon, absolvent 2019

Foto: Arhivă personală

1,034 total views, 1 views today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Primeste revista Cuza-Voda 47 atunci cand apare