Nr. 7 / Mai 2020

Dragă COVID-19

By In

De ce a trebuit să apari la noi în ţară în luna martie? Nu puteai oare să vii puțin mai târziu, poate prin august?  Sau să ne ocolești așa măcar putin țara? Probabil nici tu nu ai fost conștient de deciziile dure pe care le vor lua autoritățile …

Carantina nu este o experienţă plăcută şi nici uşoară. Statul în casă atât de mult timp e stresant, obositor, sufocant,  se joacă ping pong cu nervii oamenilor mari, adulţi, maturi. Vă daţi seama cum resimte un copil carantina? Sau un adolescent? Un tânăr care e la un pas de a da unul din cele mai importante examene din viaţa sa?

Sunt elevă în clasa a 12-a. În general mă consider o persoană optimistă, caut mereu să găsesc partea frumoasă din orice. Am încercat să procedez la fel şi în cazul carantinei. Am învățat în legea mea, mi-am dat silința în ciuda anxietăţilor pe care le aveam constant(acea teamă că niciodată nu e suficient cât fac, că nu sunt destul de bună, că o să pic). Frica de a nu reuși să intri la facultatea pe care ți-o dorești și pentru care ai muncit atâta este imensă și copleșitoare și fără să i se adauge stresul unei carantine de 2 luni în care am fost forțați să lucrăm mai mult individual. Mă întreb oare, cei care iau decizii se gândesc la toate aceste lucruri? La adevăratul efect pe care îl are carantina față de elevi? Realizează ei oare cât de serioasă e situația?

În momentul în care am aflat că data bac-ului rămâne neschimbată am avut o cădere nervoasă. M-am abţinut să nu plâng, am încercat să mă încurajez, să mă gândesc că totul va fi bine, că am repetat destul şi sunt pregătită, dar din ce încercam mai mult să mă calmez, din ce am cedat mai tare. Aş fi avut nevoie să aprofundez atât de multe lucruri la şcoală, sub îndrumarea unui profesor,  dar n-am avut ocazia. Într-adevăr, există aşa zisele ore online, dar nu se compară nicidecum cu cele reale. Nu sunt nici pe departe atât de eficiente pe cât ar fi nevoie. Pe mine personal mă fac să mă simt mai nesigură cu fiecare pas.

Carantina îi face pe elevi să îşi piardă încrederea în cunoştinţele şi forţele lor!

Comunicând cu prieteni şi colegi am aflat că nu sunt singura în această situaţie. Toţi sunt cuprinşi de nesiguranţă. Mulţi reconsideră facultăţile la care vor să meargă. Au încetat să aspire la o facultate bine cotată la care se intră puţin mai greu din cauza nesiguranţei şi a fricii de eşec. Innsomnii, lacrimi şi furie sunt caracteristici acestei perioade.

Cu ce suntem vinovaţi noi, elevii, de trebuie să plătim cu viitorul nostrul?

 Statul ne oferă manuale nemodificate de 20 de ani, o programă la fel de veche, condiţii sanitare sub orice critică, ne învaţă să tocim comentarii şi formule şi ne obligă să ne dăm examenele după o situaţie de criză naţională ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Noi, elevii, ce opţiuni avem?

Veşti proaste peste veşti proaste. Visul meu este să dau la medicină, şi după cum vă puteţi imagina admiterea este un examen cu nivel de dificultate ridicat. În fiecare an au existat facultăţi cu examene de admitere mai grele şi unele cu examene mai uşoare. Vrei la o facultate bine cotată, examenul e mai greu. La fel e şi anul acesta, doar că acum ni s-a luat până şi dreptul de a încerca să intrăm la o facultate bine cotată şi asta pentru că examenele se ţin în aceeaşi zi la toate facultăţile de medicină din ţară. Nu există plan B. Este totul sau nimic, dreptul la a visa şi încerca ne-a fost luat. Puţine persoane ar risca să stea un an pe tuşă din cauză că îşi doresc prea tare să meargă la o anumită facultate. Preferă să meargă la sigur, renunţând la visul lor pentru că nu îşi permit să se joace cu viitorul lor. Un alt motiv pentru care elevii renunţă la visele lor este de asemenea şi faptul că au foarte puţină încredere în cunoştinţele lor, lucru de care şi carantina este responsabilă, precum am explicat mai sus.

Acest articol pentru mine este un strigăt de ajutor. Altceva nu pot face, decât să îmi pun pe hârtie gândurile. Cei care iau decizii pentru noi sunt cei care probabil ne înțeleg cel mai puțin. Deciziile luate de ei într-adevăr, după principiile și nevoile lor sunt cele mai corecte, dar pentru noi, elevii, care suportăm consecințele deciziilor lor sunt ca niște cuțite extrem de ascuțite care ne taie visurile și aspirațiile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Primeste revista Cuza-Voda 47 atunci cand apare