Uitându-mă înapoi,
Conștientizez unde-am ajuns.
Printr-o lume plină de nevoi,
Caut un răspuns.
Călătoria vieții o parcurg,
Și mi-o aștern pe foaie, ca un dramaturg
Și merg mai în față sau în trecut ,
Măi să fie! Cât am crescut ?!
Prin bucurii și dezamăgiri cu toții am trecut ,
Iar când cu eșecul m-am cunoscut ,
Familia și prietenii m-au susținut,
În sufletul meu , trăiri minunate au apărut.
Și mă opresc să iau trenul…
Ca într-o călătorie adevarată,
Lumea amintirilor fiind destinația dată,
Mereu cu sentimente vechi presărată,
Mi se dezvăluie și se lasă explorată.
Și acum am ajuns din nou în prezent,
Știind că nu o să mai regret
Niciun gest făcut pe moment,
Căci mereu am acționat cum am crezut mai bine,
Iar acest lucru mi-a crescut stima de sine.
Vă invit să vă faceți propria călatorie
Și vă promit c-o să vă simțiți mai bine,
Eliberați de tensiuni din trecut,
De tot ceea ce v-a durut sau ați pierdut.
Sursă imagine: https://pixabay.com/ro/