Fraza pe care o auzeam zi şi noapte de la cei apropiați…
În ultimele 3 luni am traversat o perioada cu suișuri și coborâșuri, îmi puneam foarte des întrebarea ,,Cine sunt eu?”, ,,Ce o sa fac cu viața mea?”, ,,De ce nu mă plac cei din jurul meu?” Apoi am realizat că eu nu fac nimic pentru a-mi da un răspuns la întrebare, nu munceam pentru nimic, în timp ce alți adolescenți de vârsta mea munceau din greu pentru a ajunge, de exemplu, la facultatea dorită, în timp ce eu gândeam doar pe moment, savuram prezentul și ziceam ,,Pot face asta mâine”. Am ajuns la concluzia că acesta este cea mai greșită gândire pe care o poate avea un adolescent.
Mâine nu exista există! Acum, acesta este momentul când trebuie să lucrezi la tine, cu tine, pentru tine!
Ce am făcut eu? Am început cu pași mici, stabilind un obiectiv, apoi am analizat temerile și am lucrat cu ele. Anxietatea mea că voi fi, poate, judecată pentru cum arăt m-a determinat să merg la sală singură, am început să învăț mai mult și chiar dacă mai erau ochi ațintiți spre mine am înțeles că e normal şi că eu fac asta fără să vreau. Mai mult decât atât, am încercat să particip la voluntariate, de exemplu, ,,Carte în sate”, care implică socializare, cooperare și muuuult curaj cu cei mici.
Mă simt puțin mai schimbată după ce mi-am modificat gândirea? Categoric, am început să îmi fac un program în care să nu mă las distrasă de rețelele de socializare prea mult timp, lucrez pentru viitorul meu şi mai ales pentru mine, cea din viitor.
Tu ce mai aștepți?
https://pixabay.com/illustrations/question-mark-important-sign-1872665/