Schimbare. Asta a însemnat pentru mine vara asta… Nu a fost cum am vrut eu, dar am lăsat totul să vină de la sine ,cum s-ar zice, mi-am urmat soarta sau destinul. Mare lucru n-am făcut. Cum e “puțin și bun”.
Din primăvară fac parte din echipa de voluntariat a proiectului “Carte în sate” a asociației “Eu, tu și ei”. Un proiect în care am intrat timidă și mai mult nevoită pentru clasica necesitate de voluntariat și de a scrie ceva mai semnificativ în veșnicul CV.
În ce constă mai exact acest proiect? Noi, tot niște copiii, dar puțin mai norocoși, am ales să ne petrecem vara și de fiecare dată când s-a ivit ocazia in timpul școlii, să mergem în sate, să ne distram cu copiii și să promovăm lectura, dezvoltarea personală dar și plăcerea noastră, a voluntarilor, de a citi.
Ce s-au întâmplat în aceste 3 luni? Am fost în sate precum Cârligele și Păulești, locuri unde ajungi cu emoții, gândindu-te unde vei ajunge, ce fel de copiii sunt și ce relație ați putea forma.
În ce a constat practic această schimbare pentru mine? Am ieșit din această cochilie de care ar fi trebuit să scap mai devreme, cred eu, dar toate la timpul lor. Ce am învățat? Am reușit să scap de acel “nod în gât” din timpul unei prezentări, să înveți cum să vorbești cu oricine, de la cel mai mic și drăguț copilaș, la cel mai rigid și serios adult.
Reușești prin astfel de activități să te găsești și să-ți descoperi noi talente cum ar fi, vorbitul în public, comunicarea cu diferite tipuri de persoane, empatia. Mă consider norocoasă că am reușit sa mă dezvolt pana acum pe parcursul acestui proiect, dar nu doar din punct de vedere personal, ci și ca după ce plec dintr-o școală să îmi dau seama că am bucurat niște copiii, le-am lăsat un zâmbet pe buze și ei, la rândul lor, mi-au lăsat un strop de bucurie în sufletul meu.
Pe lângă asta mi-am dat seama cât de aproape este viitorul. Că de fapt îmi bate la ușă o perioadă care depinde de fiecare decizie și mic detaliu pe care îl fac acum. Să-mi dau seama că în curând voi terminat o perioadă frumoasă din viața mea. Că nimeni nu te învață cum, ce și când să faci. Toți se așteaptă să te naști învățat când vine vorba de asta. Dar reușești, obligat, forțat să-ți dai seama că totul s-a terminat, că devii adult după o viață în care toți îți poartă de grijă, iar acum se așteaptă invers…
O zi, o săptămână, o lună sau chiar o secundă ne trebuie să ne schimbăm…
sursa imaginii: arhivă proprie