Ultima zi de școală. O zi pe care o așteptăm de luni întregi, dar care s-a transformat într-o avalanșă de emoții. Pe de o parte, bucuria eliberării de teme și teste, pe de altă parte, melancolia despărțirii de colegi și profesori pentru o vreme.
În zilele care au precedat sfârșitul anului școlar, fiecare moment părea să se scurgă în ritmul său propriu, încet, dar sigur, către acea zi a eliberării: ultima zi de școală. Pe măsură ce fiecare zi trecea, emoțiile se intensificau, iar anticiparea vacanței de vară își făcea simțită prezența din ce în ce mai puternic. Cu fiecare răsărit de soare, cu fiecare zgomot de clopoțel care marca începutul sau sfârșitul unei ore, simțeam că suntem tot mai aproape de momentul mult așteptat. Între timp, pregătirile pentru vacanță își făceau loc în gândurile noastre, iar planurile pentru zilele de libertate începeau să prindă contur. Dar în ciuda entuziasmului pentru vacanță, exista și o undă de nostalgie în aer. Pentru mulți dintre noi, această ultimă zi de școală însemna și o despărțire temporară de prietenii dragi, de colegiul care ne-a fost a doua casă și de profesorii care ne-au îndrumat pe parcursul acestui an plin de provocări și descoperiri.
Privind în urmă la primul an de liceu la Colegiul Național ,,Alexandru Ioan Cuza”, am realizat cât de mult am crescut și cât am învățat în acest timp relativ scurt. De la primele zile de adaptare la atmosfera liceului și la noii colegi, până la momentul de acum, am trăit o mulțime de experiențe care m-au ajutat să mă dezvolt și să mă maturizez. Mi-am făcut noi prieteni, am descoperit pasiuni și interese și am început să înțeleg mai bine ce îmi doresc de la viitorul meu academic și profesional.
Vacanța ne prinde din urmă, iar noi ne întoarcem și alergăm spre ea!
Sursă imagine: https://unsplash.com/photos/person-holding-hourglass-3ECPkzvwlBs