Scris de Dragulean Irina
79% dintre tinerii cu vârste între 16 și 19 ani din România folosesc internetul zilnic.
Dintre aceștia:
76,5% folosesc rețelele de socializare zilnic (78% femei, 75% bărbați) —Eurostat Institutul Național de Statistică 2016.
Social Media. Asta este denumirea. Suntem generația care e tot mai dependentă de socializare și, în același timp, de nevoia de izolare față de realitate. Suntem conectați și când spun “noi” nu am de gând să mă refer la noi cei din Cuza, ci noi ca societate. Suntem generația care are nevoie de așa ziși “prieteni”.
Oameni din partea cealaltă a țării, a continentului, a globului, cu care comunicăm luni dimineața și în același timp vecini de bloc pe care evităm să-i salutăm luni seara. Prieteni cu care ieșim în oraș marțea pentru încă o ceașcă de ceai în insta-story și amici cu care îți dai mesaje pe whatsapp în dimineața zilei de miercuri. Vrem persoane cu care să luăm prânzul joi și vineri în timp ce ne uităm pe news feed. Ascundem totul după niște filtre. Investim dacă nu mai mult, atunci aproape la fel de mult în conturile noastre de socializare cât investim și în propriile noastre personalități. Vorbim și ne scriem, ne vedem pentru o oră, după care ne scriem iar și ne trimitem Snapchat-uri în weekend. Noi suntem. Vrem această fațadă perfectă a relațiilor dintre noi fără munca din spatele acestor relații. Ne dorim ca lumea să ne placă și să se apropie de noi, dar în același timp să rămânem independenți. Vrem persoane pe care să le împachetăm într-un folder și să le punem în recycle bin atunci când nu mai avem nevoie de ele. Ne uitam noi oare în ochii persoanei din fața mesei unde luăm prânzul la fel de mult cum ne uităm la acel news feed? Cu asta ne hrănim satisfacția. Like-uri, reacții, comentarii, acum noi suntem cei apreciați. Probabil la sfârșitul unei săptămâni o să avem cu adevărat nevoie unul de celălalt.