Liceul Național Alexandru Iona Cuza din Focșani nu este doar o instituție de învățământ, ci și o emblemă a valorilor culturale si educaționale ale orașului nostru. Pe parcursul anilor, zidurile acestei instituții au găzduit generații întregi de elevi dornici de a învăța, iar profesorii au fost dintotdeauna sufletul liceului, transmițând mereu multe valori important de dobândit.
Într-o lume aflată într-o continuă transformare, educația va rămane de fiecare dată arborele cu rădăcini infinite, care, în loc de frunze, are răspunsuri pentru toți elevii dornici de cunoaștere; în acest sens, liceul nostru este un exemplu deja consacrat. Fiecare ramură reprezintă o directie a gândirii, o cale neexplorată, iar educaţia este seva care urcă fără încetare, hrănind acest copac. Am descoperit adevăratul sens al cunoașterii într-un moment care părea, la prima vedere, banal. Eram la o lecţie de literatură, iar profesoara noastră ne-a întrebat ceva aparent simplu: ,,Ce înseamnă pentru voi libertatea?”; întrebare care m-a răvăşit puțin . Libertatea? O știam din definiții și teoreme, din povești și poezii, dar atunci mi-am dat seama că nu o trăisem cu adevărat. Am petrecut zile întregi întorcând pe toate fețele acel cuvânt, descoperind că înţelesul său depinde de cunoaștere, să cunoşti pentru a fi liber, să înțelegi pentru a rupe lanțuri. Așa că am așteptat ,am avut răbdare, ba chiar mai mult, am înțeles adevăratul sens al răbdării. Răbdarea înseamnă să nu grăbești nimic în jurul tău, să te construiești și să te reconstruiești fără să-ți pierzi entuziasmul. Să ai răbdare, să vezi cu ochii închiși. Îmi doresc ca fiecare radăcină în parte să construiască cele mai colorate ramuri, să le întind și să îmbrățișez alți pomi care au uitat cum să înflorească sau care se simt goi și singuri. Eu vreau să tac și să vorbesc prin fapte. Cred că acesta e cel mai frumos cuvânt, unul care nu există, dar care trăiește in mine, in sufletul meu. Așa am definit și libertatea, nu cu aceleași cuvinte, dar am înțeles că libertatea este cunoașterea de care avem cu toții nevoie. Prin educație am învățat că omul nu este făcut să se oprească, ci să caute, să transforme ceea ce pare imposibil în posibil. Deși suntem la început de drum, realizez că profesorii pe care îi avem nu sunt doar oameni care transmit cunoștințe, ci arhitecți ai universului nostru interior. Prin cuvintele lor, prin pasiunile lor, încearcă să imprime în noi dorința de a privi dincolo de aparențe.Așa cum rădăcinile unui copac pătrund în tărâmuri nevăzute, la fel și educaţia pătrunde în profunzimile ființei noastre. Educaţia nu este doar un mijloc de a cunoaște lumea, este procesul prin care se cultivă cunoștințele tuturor tinerilor studioși, iar colegiul nostru este capabil să ne dezvolte potențialul la cote maxime. Sper să prindă rădăcini!
La mulți ani, CUZA! La mulți ani, CUZIȘTILOR!
https://images.app.goo.gl/YAqV27ayKcD8iw1w7