În Roma Antică, masca era simbolul cetățeniei unei persoane. Fiecare familie avea un altar de astfel de obiecte care se foloseau la funeraliile membrilor neamului, iar pentru a demonstra apartenența la grup era necesar să arăți colecția strămoșilor. În Grecia, măștile erau folosite în teatre, de către actori, rămânând până în prezent simbolul comediei și al tragediei, exprimând bucuria și tristețea, esența ființei omenești. În teatrul japonez No, măștile sunt folosite de cei ce iau rolul unui zeu, al unui demon ori al unei femei. În Opera Chinezească, masca reprezintă o încununare a sinelui cu manifestarea divină pe care o întruchipează. În Cambodgia se consideră că masca are puteri supranaturale, de aceea trebuie manipulată cu atenție, încărcătura sa demonică putându-se răsfrânge asupra omului care nu are grijă de ea. În cultura celtică se considera că cei care purtau mască erau trimiși ai zeilor din altă lume. Măștile venețiene erau folosite la balurile mascate fastuoase acum sute de ani, putând fi purtate de către întreaga populație. Acestea ascundeau diferențele de statut între indivizi, fiecare având oportunitatea de a se integra în societate în seara respectivă.
În Africa, măștile sunt folosite în ritualuri pentru a realiza comuniunea cu spiritele (Yoruba, Igbo, Edo – Vestul Africii). Unele au forme de capete de animale, pentru a crea o conexiune cu vietățile savanei sau ale pădurii (Bwa, Nuna – Burkina Faso). Cultul măștii antilopei este folosit pentru a stimula spiritual agricultura (Bamana – Mali). Altele reprezintă idealul de frumusețe feminină, chiar dacă sunt purtate de bărbați în ceremonii (Punu – Gabon, Benin). Unele semnifică stări de spirit, trăsături umane, elemente care întregesc tabloul vieții (pacea, liniștea, răbdarea în Senuofo – Coasta de Fildeș; umilința, smerenia, înțelepciunea în Temne – Sierra Leone). Câteva sunt măști de război, semnificând vigilența, furia, refuzul de a se retrage din luptă (Grebo – Coasta de Fildeș).
În America, pe Coasta Arcticii și în Nord-Vestul Pacificului, măștile erau reprezentări ale unor animale ori ale unor figuri importante din viața comunității. Societatea Forțelor False constituie un set de măști folosite în Iroquois, Nord-Estul Americii de Nord în timpul ritualurilor de vindecare. Indienii Hopi și Zuni utilitizau măști care erau imaginile zeilor, acestea preluând forțele entității pe care o întruchipau. În Anzi, măștile semnificau sufletele morților, iar cele făcute din cranii erau trofee de război pentru azteci. În zona Mexicului, astfel de obiecte sunt populare pentru sărbătoarea Zilei Morților, dar și în costumele pentru carnavale. Tot aici, sunt apreciate meciurile de Wrestling în care luptătorii poartă măști. În Papua Noua Guinee, într-un cult terorist, măștie sunt folosite pentru a impune coduri sociale de intimidare. În Noua Guinee, măștile semnifică spiritele supranaturale sau ale strămoșilor.
În 2020, din cauza pandemiei de Coronavirus, masca chirurgicală purtată de toată suprafața Globului ascunde frustrări, incertitudine, întrebări fără răspuns. Nu știu cu exactitate dacă este bine sau rău, dacă se va termina curând sau nu, dar reprezintă arma cea mai la îndemână pe care o avem pentru a lupta cu tot haosul și nesiguranța din jurul nostru. Așadar, în ciuda faptului că e un obiect care îmi provoacă o ușoară nevroză, e și cel în care îmi pun speranța că va fi bine.
sursa imaginii: https://pixabay.com/ro/photos/masca-maci-c%C3%A2mp-red-natura-1083605/