De la mici exagerări până la încercările de a scăpa de sentințe, minciuna a fost folosită in multe situații de oameni. Acest subiect este în strânsă legătură cu noțiunea de realitate şi adevăr, subiecte discutate des în filosofie, psihologie şi nu numai.
În momentul de faţă nu se știe exact în ce perioadă societatea a început să mintă, însă putem găsi scrieri de pe vremea Greciei antice în care Platon şi Aristotel dezbăteau acest subiect: Platon considera că minciuna şi adevarul sunt subiecte mult mai complexe decât ne imaginăm şi că este inevitabil să nu mințim, mai ales când nu cunoaștem destul de multe detalii despre subiectul discutat. Așadar, s-ar putea spune că minciuna face parte din procesul nostru de a cunoaște mai multe despre noi şi mediul care ne înconjoară. Desigur, minciunile pot fi şi asumate, gândite si plănuite. Aristotel considera minciuna a fi un viciu şi majoritatea referințelor lui despre acest subiect sunt spuse la sensul peiorativ, iar acest sentiment se poate simți şi în societatea contemporană. Deși este inevitabil să trăim fără să mințim, mereu simțim nevoia să ne distanțăm şi să judecăm oamenii care mint.
Sociologii spun că începem să mințim aproximativ la 6 luni după naștere, chiar înainte de a invăţa să mergem şi să vorbim propriu-zis. Se poate spune că este un tipar bine încorporat în mintea noastră, care ni s-a dovedit a fi folositor pentru a atrage atenția, proteja pe cei de lângă noi sau, în cazuri extreme, salva viața. Se poate observa acest tipar atunci când copiii mici sunt lăsați din brațe sau se lovesc – în funcție de cum se simt, primul lor instinct este să plângă şi să alerteze adultii de starea lor.
Aşadar, dacă minciuna nu este un concept modern şi suntem programați sa o facem, de ce detestam când descoperim că am fost mințiți? În linii mari, consider că motivul este pentru că ne simțim înșelați, ne este greu să stabilim o relație sănătoasă în care să avem încredere unul in altul şi devenim paranoici chiar şi atunci când ei spun adevarul. Din păcate, interacțiunile cu un om mincinos pot fi grele, inconfortabile şi dureroase, însă este important să adoptam o atitudine empatica şi să înțelegem motivele pentru care se întâmpla. Consider că aceste experiențe sunt importante în dezvoltarea noastră personală, pentru că așa ne putem cunoaște limitele şi învața din greșeli – fie că sunt ale noastre sau ale oamenilor care ne înconjoară.
sursă poză:unsplash.com