Nr. 10 / Mai 2021

Când statul devine o minciună

By In

Mai 1945. Oficial, se încheie Cel de Al Doilea Război Mondial în Europa, iar românii sperau să revină la normalitate. Încă din 1938 s-au instaurat regimuri anti-democratice ce au afectat suveranitatea poporului și capacitatea de auto-determinare. Însă poporul român era pregatit să revină la o democrație funcțională, chiar dacă procesul era unul foarte îngreunat de criza economică postbelică. Dar toate aceste eforturi au fost în zadar, deoarece zarurile erau de mult aruncate. Marile Puteri au decis la Yalta ca Europa să fie divizată în zone de influență, iar România să fie sub influenta sovietica. Practic, statul român era condamnat să adopte regimul totalitar comunist, renunțând la orice tentativa de democratizare a statului.

Într-adevăr, fără prezența Armatei Rosii pe teritoriul țării noastre nu s-ar fi instaurat acest regim înfricoșător, însă din păcate, o parte din țărani și muncitori, dar și intelectuali au îmbrățișat idealul comunist. Acest ideal presupune eliminarea claselor sociale, a religiilor, a proprietăților și a națiunilor ce au produs războaie sângeroase timp de mii de ani. Practic, omul avea să fie total liber, după filosofia comunistă, de toate stereotipurile și identitățile ce-l făceau să fie superior sau inferior față de o altă persoană. Doar că această filosofie este o utopie, deci o minciună pe care regimul comunist nu a ezitat să o propage cu viteza luminii. Încetul cu încetul, minciuna avea să acapareze toate instituțiile statului și să devină practică de stat, ceea ce va submina orice mișcare de rezistență.

Minciuna avea să afecteze mai ales copiii, care nu puteau să înțeleagă avantajele democrației într-un sistem comunist opresator. Acești tineri au fost condamnați să învețe propaganda comunistă, dictată de la Moscova în primii ani ai comunismului din România. Astfel, prima generatie de cetățeni noi s-a format oficial, iar în anul 1964 a început o ușoară relaxare. Aceasta relaxare se datora eliminării opoziției și nicidecum dorinței de a reforma statul. Astfel, nu mai era nevoie de închisori politice, statul român fiind însuși o închisoare, în care oamenii care au reușit să supraviețuiască regimului de teroare din anii 50’ își dezvoltaseră un comportament specific acestui mediu. Teama, minciuna și neîncrederea domina toate aspectele societății. Astfel, în loc să se îmbunătățească situația ca în alte țări ale blocului comunist est-european, în România, comunismul devenea din ce în ce mai stabil și mai eficient în propagandă. În anii 1980, în timp ce în țările est europene erau mișcări de opoziție puternice precum Solidaritatea sau Carta 77, în Romania erau doar disidenți izolați, ce nu puteau avea acces la suport exterior și încercau să reziste presiunilor și uneori chiar torturilor psihologice aplicate de Securitate.

Paradoxal însă, cu cât minciuna era mai prezentă în viața românilor, cu atât acestia își dădeau seama de ea. Chiar dacă nu erau mișcări de rezistență puternice, ca în alte țări, poporul român era la fel de revoltat și doritor de schimbare. Deși mass-media, manualele școlare și filmele artistice erau acaparate de minciună și propagandă, poporul român a conștientizat nevoia de schimbare imediată și revenirea la democrație. Astfel, procedeele prin care poporul trebuia să fie îndoctrinat nu mai aveau efect în ultimii ani ai regimului, ceea ce validează dorința existențială a omului de a afla adevărul, de a-și da seama atunci când statul devine o minciună. Victoria pe care au obținut-o părinții noștri la Revoluție trebuie să fie o lecție pentru generația noastră, care se confruntă cu și mai multe minciuni care circulă mult mai rapid din cauza evoluției tehnologice.

Să nu credem că pericolul comunist a trecut! Cine nu vrea să trăiască liber, fără a fi responsabil pentru faptele sale, sau fără să respecte niște reguli învechite? Generația noastră este foarte vulnerabilă la propaganda comunistă care a reușit să se cosmetizeze astfel încât tinerii să uite de atrocitățile acestui regim totalitar. În  țările occidentale deja exista mișcări ample ce doresc implementarea idealului marxist. Însă acesta duce doar la crearea statului minciuna, și nicidecum la egalitate, toleranță și bună-stare. Însă putem învăța din istorie și să depistăm rapid minciuna comunistă, să înțelegem interesele celor care o reprezintă și să înlăturăm rapid acest “virus” care lăsat de izbeliște, va provoca din nou moartea a milioane de oameni.

Speranța moare ultima, iar generația noastră poate să împiedice instaurarea regimurilor totalitare în viitor. Tine însă de fiecare dintre noi în a nu cădea în propagandă și a căuta întotdeauna adevărul și echilibrul. Pentru că atunci când statul devine o minciuna, cu toții avem de suferit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Primeste revista Cuza-Voda 47 atunci cand apare