Ce vedem prima oară când deschidem rețelele sociale? Vedem persoane, instituții, state? Nu, vedem aparențe. Fiecare își expune in vitrina virtuală doar ceea ce vrea sa fie văzut și apreciat.
Totuși, noi creăm aparențe dintotdeauna, nu doar de când a început să existe mediul virtual. Hainele cu care ne îmbrăcăm când ieșim undeva, machiajul pe care îl aplicăm, grija cu care ne uităm în oglindă când ieșim pe ușă, toate acestea sunt făcute ca să ne arate o anumită imagine despre noi.
În ciuda acestui fapt, există o diferență între imaginea pe care ne-o creăm în realitate și cea pe care ne-o creăm pe rețelele de socializare. In lumea reală nu ne verificăm, de exemplu, fiecare cuvânt înainte de a-l spune cu voce tare, pe când o postare o edităm până când ne iese perfect. Astfel noi devenim propria noastră echipa de PR care își vinde brand-ul pentru like uri. Dar cine este până la urmă apreciat? Noi sau creația noastră?
Dacă ne gândim la diferite instituții care au conturi pe rețelele sociale este normal ca acestea sa încerce să se prezinte cât mai bine, să îsi realizeze o vitrină virtuală, dar noi nu putem trăi intr-o vitrină. Dacă cineva ar dori sa ne găsească online, să afle cine suntem de fapt , nu ar putea afla adevărul despre noi uitându-se pe profil ci, mai degrabă ne-ar căuta în mesajele private, unde suntem mai onești.
În spatele vitrinei, în lumea reală, noi încă vorbim, comunicăm și tot acolo prietenii nu se măsoară după numărul lor.
Si atunci, putem considera că imaginea noastră pe rețelele sociale este cea reală? Nu. Dar acest lucru nu înseamnă că nu mai trebuie să le folosim, ci doar să înțelegem că nu tot ceea ce apare acolo reprezintă neapărat tot adevărul.
Sursă foto: https://unsplash.com/photos/Vmr8bGURExo