Era întunecată a propagandei cinematografice în Republica Populară Română începe odată cu Decretul 303 din 2 nov. 1948. Prin acesta s-a naționalizat întreaga industrie cinematografică, urmând să fie transformată într-o unealta vitală a Partidului Comunist Român în așa-zisă “luptă de clasă” care era dusă cu burghezia și cu vechile concepte ale capitalismului. Urmând ideile lui Vladimir Ilici Lenin, cum că “filmul este foarte accesibil si popular, face ca orice poveste sa devina credibilă ,poate genera deopotrivă raționamente, dar mai ales emoție”, comuniștii au folosit din plin cinematografia ca mijloc de educare a maselor.
Un exemplu suficient de evident de film de propagandă comunistă este filmul “Pistruiatul” din anul 1973. In acest film, oamenii din clasa muncitoare erau “lămuriți” in legătură cu politica externa dusa de Ion Antonescu începând din 6 septembrie 1940 si pana la 23 august 1944, când acesta a fost arestat, iar un nou guvern a fost format de către Blocul National Democrat. Acest guvern era în esență, alcătuit din membri ai partidelor istorice (Partidul National-Liberal, Partidul National-Țărănesc si Partidul Social-Democrat), împreună cu membri ai Partidului Comunist Român. De asemenea, in film se vorbește despre cum pe toată perioada dictaturii Antonescu, membrii partidului comunist erau arestați, astfel glorificând ideologia comunista si scopurile acesteia, si punând într-o lumina bună si in postura de victime pe cei ce erau adepții ideilor lui Marx, Engels si Lenin.
Un alt film de propagandă este “Răsuna valea”, din anul 1949. In acest film este expusă într-un mod evident si foarte strident lupta de clasă, lupta cu burghezia si dorințele revoluționare ale țăranilor si muncitorilor. Aceștia erau mai mult decât motivați să scape, prin orice mijloc posibil, de vechile năravuri ale așa-zișilor “dușmani imperialiști”.(1)
Cinematografia regimului comunist, cum era de așteptat, avea reguli stricte: nu era voie sa filmezi cruci-acest tip de film era destinat să promoveze ateismul, astfel înlesnind procesul de educare a poporului si familiarizarea acestuia cu idealurile socialismului; nu era voie sa filmezi praf, întrucât comuniștii asociau praful cu un trai precar; si nu era voie sa filmezi momente de nemulțumire fata de regim, deoarece comuniștii voiau sa păstreze cat mai bine aparentele unei populații mulțumite de noul regim totalitar.
In concluzie, “Scopul scuza mijloacele” descrie suficient de bine modul in care comuniștii din Romania au folosit cinematografia in favoarea lor, perioada dintre anii 1948-1989 fiind considerata de multe analiștii si regizori ca cea mai nefastă perioadă a cinematografiei românești. Cum spunea regizorul Nae Caranfil : “Patriotism egal propagandă, egal manipulare, egal spălare pe creier”-cu alte cuvinte, un cerc vicios, menit sa duca popoare întregi la pierzanie si sa le condamne la a-si uita istoria.
(1): https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/cinematografia-transformata-de-comunisti-in-unealta-de-manipulat-istoria-340317?fbclid=IwAR3oTGrWLRGtYxIm7zRZSu4tBvnAlKLtCoq9LsbQUsoe9S8TMIKnz2V0hIA