Minciuna are picioare scurte. Acesta e proverbul cu care au crescut zeci de generații. De mică mi s-a spus că adevărul va ieși mereu la iveală. Așa că, de fiecare dată când încercam să mint, probabil stând stresată, țin să cred că din cauza puterii atracției, minciunile mele deveneau realitate.
Nu mă credeți? Vă dau un exemplu! Când eram mai mică, trebuiau să vină la mine niște prieteni astfel încât le-am spus că mama pleacă la ora 13 și că ei nu pot veni mai devreme. Ce nu știau ei era faptul că mama pleca de la ora 11, dar eu doar voiam să stau singură puțin. Vă mai miră acum dacă vă spun că s-a adeverit? Că nu știu cum în ziua aia s-a întâmplat ca mama sa plece la 12:50. Acesta fiind doar un exemplu minor.
O să spuneți că a fost doar o întâmplare, dar ceea ce nu știți este că asta pățesc de la cea mai mică și neînsemnată minciună până la una mai mare.
Și de aici plecând… totuși, de unde provine minciuna și de ce oamenii preferă această cale?
De-ar fi să fiu subiectivă, eu cred că oamenii mint pentru a-și ușura viața pe o perioadă scurtă, iar tocmai de aspectul acesta, nu prea se ține cont. Personal, prefer un adevăr dureros pe moment, decât o minciună care mă face fericită puțin timp.
Voi ce părere aveți? Care a fost motivul pentru care ați mințit ultima dată?