Câștigarea Campionatului Mondial de la Houston de către echipa de robotică AICitizens a adus un val de bucurie și mândrie în rândul tuturor, în special în rândul familiei de la Colegiul Național ,,Al.I.Cuza” din Focșani. Cu toții ne-am simțit sufletele explodând de emoții, iar eu am avut ocazia de a cunoaște și de vorbi cu unul dintre membrii acestei echipe cu adevărat deosebite.
În primul rând, felicitări și în al doilea-lea rând, cum a fost experiența de la Houston?
Experiența la competiția din Houston a fost inedită, ne-am dat seama în urma câștigării campionatului mondial că competiția din România, care este organizată de Nație Prin Educație împreună cu BRD, ne pregătește pentru un nivel mult mai înalt decât este cu adevărat în Statele Unite. Adică colegii mei au zis de multe ori că meciurile de calificare din State sunt mult mai ușoare decât meciurile de calificare din România.
Noi am reușit să ne și bucurăm de experiența orașului, și de experiența Statelor Unite. Competiția a fost foarte frumoasă, dar și ce a urmat. Am vizitat multe muzee și am putut să petrecem timpul împreună, deci a fost atât un worktrip, dar a fost și o experiență de team building.
Mulțumesc.
În timpul unui meci, cât de grele se resimt clipele? Au reușit emoțiile și concentrarea să fure din această presiune?
Sunt două perspective diferite, pentru că Rami a fost acolo pe teren în mijlocul problemei, noi am stat și ne-am uitat din exterior. Practic, toți cei care stăteam în tribune eram neputincioși. Totul depindea de drive team, drive team care este echipa care se duce pe teren. Și să stăm și să ne uităm la meciuri, să ne dăm seama că suntem neputincioși, că nu ține de noi, ține doar de ei. Constant ne-am gândit la presiunea care era pe umerii lor, pentru că erau acolo, reprezentând toată comunitatea FIRST din România, și reprezentând întreaga Românie acolo.
Presiunea a fost și mai mare, pentru că a fost România versus România în finală. Reprezentam Colegiul Cuza, reprezentam toată munca din sezoanele trecute, munca mentorilor noștri, munca tuturor elevilor care au fost vreodată în clubul de robotică.
Ziua aceea cred că a fost în ceață pentru marea parte dintre noi, pentru că emoțiile au fost foarte puternice. Am încercat să ne concentrăm doar pe meciuri și doar pe starea lor de bine.
Mulțumesc.
Ce factori credeți că v-au diferențiat de celelalte echipe și v-au adus victoria?
Sunt și alte echipe care au muncit la fel de mult ca noi. A fost și un pic de noroc și mai mulți factori care s-au acumulat. Nu știu dacă a fost doar munca, a fost și tăria lor de caracter.
Au fost și relațiile dintre voi? Ca și echipă?
Da, cred că acest lucru contează foarte mult. Petrecând atât de mult timp împreună, pregătindu-ne pentru regională, națională și, wow, pentru mondială, am stat cred că o lună întreagă. De luni până sâmbătă, stăteam câte 10 ore la club, colegii mei au stat și mai mult ca să pregătească robotul. După ce stai atât timp cu un grup de persoane, nu îți dispar toate filtrele, toate barierele. A contat foarte mult prietenia dintre noi.
Cum v-a schimbat în plan personal experiența câștigării campionatului mondial?
Echipa este formată atât din membri de gimnaziu, cât și din membri de liceu, iar experiența asta a avut un impact diferit asupra fiecăruia dintre noi. Evident că au venit și anumite avantaje în urma câștigării campionatului mondial și a muncii depuse. Cred că ne-a făcut să avem un sentiment de patriotism mai puternic decât înainte, pentru că am ajuns acolo să reprezentăm nu doar orașul, nu doar liceul, ci și țara noastră. Ne-a făcut mai responsabili când vine vorba de munca la club și ne-a adus și o satisfacție personală fiecăruia dintre noi.
Aveți un motto al echipei și dacă da, care este acela?
Clubul de robotică a fost deschis acum aproape 6 ani de către mentorii noștri împreună cu un grup de elevi care atunci de abia porniseră în parcursul lor la Colegiul Cuza. Motto-ul echipei este și a fost întotdeauna: „Simplitatea este cel mai sofisticat lucru.” Acest motto ne-a ajutat să rămânem cu picioarele pe pământ și ne-a ținut modești, chiar și atunci când ne vedeam câștigători.
Cum v-ați făcut munca în echipă mai ușoară și mai distractivă atunci când aveați moralul la pământ?
Prietenia dintre noi a contat foarte mult, iar prietenul la nevoie se cunoaște. Când cineva venea cu moralul scăzut, ceilalți reușeau să-l ridice.
Credeți că mai sunt lucruri pe care nu le-ați învățat din această experiență?
Cu siguranță, mai sunt multe lucruri de învățat atât despre competiție, cât și despre noi ca persoane, despre munca în echipă și despre colaborare. Experiența asta ne-a ajutat să ne dezvoltăm pe plan personal și profesional, dar cu fiecare sezon învățăm lucruri noi.
Cu ce pot colegii din liceu să vă ajute pe viitor?
Suntem foarte recunoscători colectivului liceului și profesorilor noștri pentru susținerea pe care ne-au oferit-o, atât la etapa regională și națională, cât și atunci când eram plecați în State. Primeam mesaje de la elevii liceului care ne încurajau și erau toți prezenți pe live-urile competiției. Profesorii noștri stăteau până la 1-2 dimineața ca să se uite la meciurile noastre și ne-au făcut să simțim că ceea ce facem contează. Ne dorim să ne implicăm și mai mult în activitățile liceului și să facem robotica mai accesibilă, nu doar pentru colectivul liceului, ci și pentru întregul oraș. Vă mulțumim că ați fost alături de noi!
După încheierea discuției cu Irina, am rămasă nu doar cu perspectiva adusă de răspunsurile ei, ci și cu o bucurie interioară; bucurie care provenea probabil din faptul ca am asistat, pentru câteva clipe, la frânturi din viața lor de campioni mondiali.
Sursa foto: https://www.instagram.com/aicitizens.cnaic?igsh=cjYycWh2Nm0yeTRx