Navigam pe valurile tulburi în bărcuța mea Cuza, căutând „casa”, când brusc m-am ciocnit de ceva uriaș. Era o barcă, nu bărcuță, și era poleită cu aur. Drapelul patriei ascundea un scris codat, pe care însă l-am înțeles dintr-un instinct ascuns. Echipa de robotică AICitizens, de la „Colegiul Național Al.I.Cuza” Focșani se întorcea acasă. Cineva mi-a întins mâna, pe haină-i scria „Rami”. A vrut să mă alătur în drumul lor, iar în timpul călatoriei…
Pe parcursul unui meci, într-un moment de blocaj, cum faci să ieși din acel impas?
E foarte importantă mentalitatea cu care intrăm în joc și trebuie tot timpul să conștientizăm că fiecare meci începe de la scorul de 0-0 și orice se poate întâmpla în acesta, și un astfel de impas, putem zice că l-am avut după primul meci de finală pierdut, unde am reușit să revenim, câștigând următoarele două meciuri și devenind campioni mondiali.
În timpul unui meci, cât de grele se resimt clipele? Au reușit emoțiile și concentrarea să fure din această presiune?
În meciul final, în ultimul meci, al marii finale, al Campionatului Mondial, emoțiile au fost evident foarte mari, dar știam că tot sezonul ne-am pregătit pentru acest moment și nu am putut să lăsăm emoțiile să ne copleșească și să ne ia din concentrare. Așa că am fost complet concentrați pe ceea ce aveam de făcut și știam că avem șansa de a ieși victorioși din acea finală.
Ați câștigat mai multă încredere în voi pentru provocările viitoare și mai multă motivație să continuați și să duceți mai departe nivelul echipei?
Succesul de la Campionatul Mondial ne-a dezvoltat pe toți pe plan personal, dar mai ales pe cei care erau doar în clasa a 7-a. Acest succes le-a demonstrat că, oricât de grea ar fi o provocare, dacă depui suficientă muncă, aceasta poate fi îndeplinită.
Cum v-ați făcut munca în echipă mai ușoară și mai distractivă atunci când aveați moralul la pământ?
Oarecum, de la începutul sezonului am pornit cu un scop clar: să progresăm cât mai mult în acest sezon. De fiecare dată când moralul scădea, reușeam să ne ridicăm unii pe ceilalți și să continuăm, pentru că știam ce ne dorim.
Și așa am stat noi la taifas până am ajuns la mal, despicând un ocean întreg cu povești.