Ce să vezi? A mai trecut un an, frumos și special, poate chiar cel mai ușor, cum ar spune unii. Al doilea an de liceu, care nu știu când sau cum a trecut, a fost unul dintre cei mai rapizi dar munciți ani din viața mea.
La începutul clasei a X-a eram foarte încântată să încep acest an, fiindcă simțeam că avea să fie unul cu succes. A fost un an pe care chiar pot spune că l-am trăit, în adevăratul sens al cuvântului. Experiențele prin care am trecut de-a lungul acestui an școlar m-au maturizat și m-au făcut să înțeleg că anii de liceu merită trăiți, fără să mai iau în seamă toate detaliile care acum mă deranjează, căci peste ani, voi privi această perioadă cu drag și dor. Clasa a X-a nici nu se compară cu clasa a IX-a. Totul a fost diferit, a fost… altfel. Am fost mult mai determinată decât anul trecut și am făcut față provocărilor cu mai multă ușurință decât o făceam înainte. Am învățat să am răbdare cu cei din jurul meu și să tolerez anumite aspecte pe care înainte nu le-aș fi putut tolera. Am învățat că timpul nu se oprește și nu așteaptă pe nimeni, dar că pentru a ne fi mai ușor, trebuie să ne ajutăm de timp, nu să luptăm împotriva lui. De asemenea, colegii mei dragi au făcut ca acest an să fie unul cât se poate de dinamic. Ei mi-au oferit niște amintiri minunate anul acesta, dar am învățat și unele lucruri datorită lor. Doamna mea dirigintă și restul profesorilor au conturat activitatea noastră școlară și ne-au dat sfaturi despre cum să fim oameni, dar ceea ce nu știu toți este că fiecare persoană ce mi-a ieșit în cale în tot acest timp a schimbat ceva în sufletul meu.
9 luni de liceu la 16 ani, gânduri multe și planuri mari. Sunt pregătită să încep capitolul III din povestea Liceu și să includ în această carte și mai multe gânduri și amintiri pe care le voi păstra cu grijă în povestea vieții mele.
Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte cultivând destoinicirile intelectuale în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa. – Ioan Slavici
Sursă fotografie: arhivă personală.
