Există umbre care proiectează un obiect static, alteori există umbre care pur și simplu plutesc deasupra suprafețelor.
Dacă e să punem o doză de suc pe o masă în soare, putem observa cum o latură se încinge ușor în razele soarelui, singurele lucruri care mai răcoresc metalul fiind picăturile de condens. Însă latura opusă este întunecată. Forma obiectului static proiectează o umbră lungă sau scurtă, depinde de unghi, ce orbitează pe suprafața plană în funcție de soare.
Fenomenul umbrei se regăsește și în viața omului, nu doar asupra trupului său. Un individ poate strânge din ochi în fața soarelui în timp ce face umbră altor organisme vii, sau poate sta cu fața acoperită, ori încălzindu-și spatele, ori pentru că nu-i place soarele. Lumina și umbra sunt două surori siameze, sunt tot timpul împreună și de neseparat.
În clasa a XI-a m-am gândit de nenumărate ori la viitor. Când am fost sigură pe mine de ce vreau, umbra a început să se dizolve în pete mici, până când razele soarelui au perforat orice strop de întuneric. Deci, poate gândirea omului influențează și împrejurimea în care se află, sau cel puțin o vede altfel. Umbrele și luminile decupează omul din tablou și-l fac 3D. Se înțelege astfel că e stăpân pe restul elementelor și că însuși poate picta decorul.
Acest an a fost despre cunoaștere, dar și despre adaptare. Din bătrâni există o vorbă că dacă te dor oasele, va ploua. Cred că dacă nu pui prea multă presiune pe acea durere și o vei uita, poate că ploaia nu va mai veni. Deși umbra reprezintă doi pași înapoi, lumina e un pas înainte.
Sursă fotografie: https://pin.it/1ccOmUO9G
