Apropiindu-ne de finalul unui lung an școlar, nu ne putem abține din a ne pune numeroase întrebări legate de trecerea acestuia. Împreună clasicelor : “Ce medie îmi iese?” și “Când a trecut anul?”, ține de fiecare să își acorde timp în liniște și să mediteze la propria evoluție. Acumularea de informații rămâne, în final, redusă la autocunoaștere și construire de caracter. Astfel, urmează întrebarea : “Ce am realizat în acest an?”.
Deși o întrebare apăsătoare, este importantă în identificarea punctelor slabe și punctelor forte, în formarea unui traseu de viitor și, după cum spuneam mai devreme, în autocunoaștere. Cu toții putem observa schimbări în oglindirea trecutului, umbrele și luminile fiind influențate de decorul fundalului în care ne aflăm în viață, un decor adesea schimbător, ce poate aduce o tentă de nestabilitate înșelătoare. Fie că este sau nu este acesta cazul, schimbările sunt nelipsite dintr-o viață umană și adevărul este că nu putem face nimic pentru a le împiedica, punând omenirea într-o lumină slabă, lipsită de control. Schimbarea nu este întotdeauna spre rău, luând exemplul meu. Simt că în acest an m-am dezvoltat din punct de vedere intelectual, m-am maturizat, poate chiar am evoluat pe anumite paliere, iar aceste lucruri s-au întâmplat odată cu conștientizarea locului în care mă aflu și neputința rămânerii acolo în concordanță cu așteptările mele la viață. Nu sugerez că este un lucru ușor de acceptat, dar este un pas necesar evoluției în absolut orice sens. Schimbarea înseamnă disconfort și efort, iar pentru aceasta este indispensabilă reflecția pentru a nu irosi timp si materiale în domenii greșite, ci pentru a pune alifia fix pe rană.
Acest an, împreună cu toți ceilalți, pentru mine a însemnat schimbare, o schimbare chiar vizibilă în urma unor reflecții făcute în momente de pace. A fost ca o trecere grăbită prin ploaie, privind adesea la reflexiile din baltă, clipe ce trec pas cu pas, zi cu zi. Plimbarea mi-a evidențiat, încet, trăsături nevăzute, sculptând prin picături o versiune nouă a mea. Într-un fel, am examinat fiecare metamorfoză fizică, caracterială, spirituală și chiar cele din jurul meu, formând o imagine amplă a cauzelor și efectelor din viața mea.
Nu mă consider un exemplu demn de urmat în orice, dar cred că această autoanaliză a acțiunilor, a gesturilor și a caracterului fiecăruia trebuie realizată spre o evoluție mai lină, cumva mai vizibilă. Așa că, ia-ți un moment si respiră. Privește în oglindă, ieși la o plimbare sau chiar fă-ți un autoportret și poate această clipă neînsemnată la prima privire îți va aduce liniște. Reflecțiile nu sunt ușor de realizat, însă pot face diferențe în relaționarea cu propria persoană și cu cei din jur. Reflecția în reflexie îți pune în față imaginea evoluției și clarifică idealuri și perspective noi, de viitor, aducând o nouă speranță.
Sursă fotografie: 9edcb9dc309eee68303e746abf4cced0.jpg (500×736)
