Oamenii sunt ființe sociale complexe care din punct de vedere psihologic folosesc scuturi de protecție la întâlnirea oricărui element ce nu le este cunoscut.
Deși, având în vedere pandemia globală, masca chirurgicală este cea mai cunoscută datorită protecției împotriva virusului care bântuie lumea întreagă, fiecare persoană poartă măști interioare menite să ne protejeze măcar puțin de dezamăgirile emoționale și să ne ajute în situații copleșitoare.
Conceptul de “cu mască, fără mască” poate însemna atât o gură de aer curat după ore în șir de purtare fizică a măștii, cât și o ușurare, dând jos masca interioară din public când ajungem într-un loc cunoscut, familiar, în care ne simțim bine, protejați și în siguranță față de conjuncturile sociale ce pot provoca anxietate si disconfort.
Un om cu “multe măști, multe fețe” este numit deseori fals, deoarece noțiunea de mască a avut dintotdeauna o conotație negativă, fiind asociată cu falsitatea, cu multitudinea de personalități, insuflând neîncredere. Toți purtăm măști diferite pentru situații diferite, oricând, în funcție de circumstanțe, iar acest lucru este complet natural și normal din partea ființei umane. Le folosim pentru a ne integra în diferite grupuri, anturaje sociale, pentru a ne proteja sufletul, emoțiile, si pentru a crea un scut de ajutor, menit sa ne împuternicească și să ne sprijine în ignorarea lucrurilor rele, urâte, ce sunt peste tot în jurul nostru.
Chiar dacă aceste măști interioare, invizibile ochiului biologic uman oferă protecție nucleului fragil al omului, ele dispar la prezența mediului potrivit ce oferă siguranța confesiunii sufletești. Acest mediu poate fi orice, orice a câștigat prin anumite metode încrederea persoanei. Pentru mine, măștile dispar când sunt acasă, cu pisica mea, urmărind un film bun. Dar pe tine, cititor al acestei reviste, ce te face să-ți dai măștile jos și să te simți cu adevărat confortabil cu tine însuți?
Sursa imaginii:https://unsplash.com/photos/QM_LE41VJJ4