Până acum 2 luni jumate eu nu știam ce înseamnă un război cu adevărat. Da, învățam despre războaie la istorie in diverse epoci, vedeam scene de război în filme sau citeam în cărți despre el. Doar că acolo era vorba fie de acțiuni petrecute în trecut fie de ficțiune. Așa că ideea de război nu mă afecta foarte tare. În ultima vreme însă războiul a devenit ceva mult mai real pentru mine. Am început sa aud povești despre oameni care fug din calea războiului, nu doar undeva departe, ci chiar aici în Focșani. Am întâlnit și eu chiar la un antrenament cu echipa de volei in care sunt o fetița venită din Ucraina împreuna cu mama ei. De atunci ma tot întreb cum o fi să-ți pierzi casa, prietenii, membri ai familiei și să ți se schimbe întreaga viață?
Mă îngrozește gândul că și eu aș putea fi în locul acelei fetițe care a venit la volei, nevoită sa plece într un loc total necunoscut unde trebuie să învețe limba, să-și facă prieteni și mai ales să trăiască cu amintirea războiului din care tocmai a fugit.
La 16 ani eu nu pot sa înțeleg de ce mai sunt războaie. Poate vă sună naiv, dar cine poate sa justifice atât de multe orori?
Știu ca eu personal nu pot face nimic ca să opresc războiul, dar măcar mai sunt o voce care se adaugă tuturor acelora care cer să fie pace. Dacă toată lumea s-ar uni într-o singură voce care cere același lucru poate atunci am avea o șansă la pace.
Photo by Zaur Ibrahimov on Unsplash