Războiul Ruso-Finlandez, sau Războiul din Iarna, a avut loc intre 30 nov. 1939-13 mar. 1940, iar acesta a reprezentat o agresiune a Uniunii Sovietice, condusă pe atunci de Iosif Vissarionovici Stalin, impotriva suveranității și integrității teritoriale a Finlandei.
Ca și cauză principală a agresiunii din partea Guvernului de la Kremlin, se poate vorbi despre Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939, între Germania nazistă și U.R.S.S., acesta constând în special în ocuparea sferelor de influență de către statele menționate anterior.
Inițial, Guvernul Sovietic a trimis o notă ultimativă Guvernului de la Helsinki, prin care Finlanda trebuia să cedeze teritorii ce erau in imediata proximitate a orașului Leningrad, în schimbul unor teritorii la nord, față de care Finlanda nu ar fi avut niciun interes. Guvernul Finlandez a refuzat propunerea Guvernului Sovietic, și astfel a izbucnit Războiul din Iarnă, care a durat aproape 3 luni si jumatate, pe care URSS l-a câștigat, dar care a arătat lumii întregi cât de disfuncțională și de coruptă era Armata Roșie, respectiv cât de incompetenți erau generalii ruși. Finlanda, deși era depșsită numeric 10:1, a reușit in 3 luni si jumatate sa opună rezistență în mod eroic, cauzând Armatei Roșii aproximativ 168.000 de morti, aproximativ 207.000 de răniți, 5572 de soldați luați in prizonierat, 3543 de tancuri distruse și aproximativ 500 de avioane doborâte, în condițile în care Armata Finlandeză a pierdut aproximativ 70.000 de soldati. Un as pe care armata finlandeză l-a avut in mânecă a fost clima extrem de friguroasă a Finlandei, deoarece diviziile sovietice care au participat la invazie erau divizii formate în zonele mai călduroase ale Uniunii Sovietice. Așadar, putem spune că si clima a fost un factor care a amânat învingerea armatei finlandeze, dar care a favorizat și apariția celui mai renumit pușcaș de elită finlandez, pe nume Simo Häyhä. De departe cel mai semnificativ și mai controversat efect al Războiului de Iarnă a fost determinarea Finlandei de a participa separat de Germania la Operatțunea Barbarossa, în cadrul Războiului de Continuare, între Finlanda si URSS.
În comparație cu conflictul Ruso-Ucrainean de astăzi, putem spune că Rusia nu a scăpat în 82 de ani de vechile ei metehne, și că Armata Rusă în tot atât timp, a rămas la fel de incompetentă, cu generali investiți în funcții pe criterii politice în defavoarea celor de competență. Totodată, putem spune că incompetența armatelor unor astfel de state agresoare dau speranță nașterii unor eroi în națiunile sau statele mici.
