Clubul de robotică de la Colegiul Național ,,Alexandru Ioan Cuza’’ a reușit să ajungă la un nivel mondial, îndrumați de profesorii Mihaela si Tiberiu Oprea. Astăzi, fosta membră a clubului de robotică, Ana Pințoiu, a dorit să-și împărtășească experiența pentru a-i ajuta pe ceilalți elevi să înțeleagă cum este cu adevărat să lucrezi într-o echipă.
- ,,Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la echipa de robotică AICitizens este prietenia. Am realizat pe parcurs că lucrurile învățate și prietenii dobândiți pe parcurs sunt mai importanți decât orice premiu.’’
- ,,A fost cea mai frumoasă perioadă a liceului. Am legat prietenii, atât cu elevii clubului nostru, cât și cu elevi din alte echipe. Am simțit că fac parte dintr-o comunitate care m-a ajutat să mă dezvolt. Am învățat multe lucruri utile și am trecut prin diferite stări, de la stresul de a termina lucrurile la timp pentru următorul demo, la a învăța să râzi atunci când lucrurile nu merg tocmai conform planului.’’
- ,,Clubul de robotică este mai mult decât mecanică și programare. Este despre prietenie, învățare și voie bună. Robotica este importantă în viața tinerilor, dar nu doar pentru posibilitățile de joburi sau un CV bun.’’
Dar cu toate acestea, ce te-a făcut să te alături clubului? Și ce impact a avut clubul de robotică în viața ta?
- ,,Inițial m-am alăturat clubului din curiozitate. Nu m-am descurcat niciodată la mecanică sau programare, dar mereu am fost atrasă de lucrurile noi.’’
- ,,Eu am fost pe partea de PR. Eram unul dintre fotografii echipei, socializam cu celelalte echipe, mă ocupam de mici schițe ale robotului și contribuiam la caietul inginerului.’’
- ,,Un skill principal pe care l-am dezvoltat în cadrul clubului a fost lucrul în echipă. Până a participa la provocarea First nu am avut multe oportunități de a lucra cu alte persoane, atât de diferite unele de celelalte, la un proiect atât de amplu. Sunt recunoscătoare că am putut face parte dintr-o comunitate plină de idei ingenioase și voie bună.’’
- ,,În timpul liceului, așteptam nerăbdătoare să termin orele pentru a ajunge la serile de robotică. Chiar dacă aveam o zi mai proastă, din momentul în care pășeam în club eram înconjurată de râsete, glume și o atmosferă călduroasă. Așadar, cât timp am făcut parte din club am simțit că întotdeauna a existat un loc sigur în care ideile îmi sunt ascultate și eforturile apreciate.’’
Ai vreo amintire dragă pe care vrei să o împărtășești cu noi? Care a fost cel mai ,,amuzant” eșec?
- ,,Timp de 4 săptămâni am mers toată echipa la sala Platinum. Trăgeam tare de fiecare dată, bucurându-ne de prezența celorlalți. Ce nu știa domnul profesor este, însă, că noi mergeam înainte de ședințe la MCdonalds, anulând efectul efortului de la sala.’’
- ,,În timp ce luam o pauză de la lucru, un coechipier s-a decis să se relaxeze vapând în dreptul geamului. Din păcate pentru acesta, domnul Oprea a intrat în sală mai repede decât anticipasem noi. Supărat este un cuvânt mic pentru a descrie starea domnului profesor. În acea seară am ținut o ședință, la insistența coordonatorilor, pentru a decide “soarta” colegului nostru. El fiind cel mai mare și având cea mai multă experiență, pot spune că era unul dintre cei mai importanți membrii. În acel moment i-am luat toți apărarea și am votat în unanimitate pentru a rămâne. Am realizat că trebuie să fim o echipă până la capăt, dar și că acțiunile noastre au consecințe reale ce îi pot influența și pe cei din jurul nostru.’’
Și nu în ultimul rând, ai un gând sau sfat pentru cuziști?
- ,,Bucurați-vă de fiecare moment al vieții. Profitați la maxim de toate oportunitățile care vă apar în drum. Nu vă fie frică să riscați, deoarece nu știți niciodată ce surprize vă rezerva viitorul.’’
FELICITĂRI CLUBULUI DE ROBOTICĂ ȘI PROFESORILOR ÎNDRUMĂTORI DE LA COLEGIUL NAȚIONAL ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’ DIN FOCȘANI, VRANCEA.
Sursa foto: https://www.instagram.com/aicitizens.cnaic?igsh=cjYycWh2Nm0yeTRx