În perioada 26 iunie-6 iulie 2024 în Lituania, Kaunas s-a desfășurat proiectul Erasmus+ Youth Exchange “Bullybusters-unmasking kindness”, organizat de Einzigartige Projekte, un ONG lituanian. Asociația “Cuziști Implicați”, în calitate de partener, a oferit ocazia celor 7 tineri însoțiți de domnul profesor Gârleanu Constantin-Ioan să participe la toate activitățile desfășurate în Kaunas.
N-aș putea prezenta acest proiect dintr-un punct de vedere obiectiv, pentru că această experiență a reprezentat doar începutul în materie de proiecte Erasmus, având o mare însemnătate pentru mine. Aventura noastră a început într-o noapte târzie, când am plecat spre București, de acolo am luat avionul până în Vilnius, trenul până în Kaunas și autobuzul până la cazare, o anexă tip hotel a unei mânăstiri. Echipa României, așa cum o s-o numesc pe tot parcursul proiectului, a fost aleasă ca fiind surprinzător de compatibilă, unii rămânând prieteni, iar alții colegi cu amintiri.
Patru fete într-o camera, ceea ce va urma a fi bârlogul romanilor, dar unde nu se va dormi prea mult. Ceilalți trei băieți își făcuseră deja prieteni, pe când noi, rușinate la început, împărțeam păreri în romana. O primă lecție ce trebuie menționată aici este că nici într-un grup de peste 40 de membrii din șase țări nu e safe să vorbești româna cu voce tare. Atunci ne-am făcut și noi primul prieten din Germania pe care mai apoi îl salutam în fiecare dimineață cu ,,Bună dimineața!”.
Tema proiectului a fost lupta împotriva bullying-ului, astfel că în fiecare zi aveam cel puțin patru activități, la început de cunoaștere a grupului, apoi care dezbăteau subiectul propus. Vă povestesc despre o activitate cu titlul ,,Voalul” în care unui participant i se așezau bucăți de materiale deasupra capului în timp ce pe fundal se derula o poveste de viață. Ce credeți ca s-a întâmplat? Toate eșarfele au fost date la o parte de prieteni sau de propria persoana, iar destinul acestuia s-a derulat fără fantomele trecutului.
O altă activitate drăguță a fost cea în care a trebuit să mergem să vorbim cu localnicii. Sau atunci când am făcut un filmuleț. Sau atunci când am organizat o galerie cu fotografii făcute în oraș. Sau atunci când am mâncat la un restaurant mai fancy. Atunci când ne-am alergat în piața mare, atunci când am jucat hora, atunci când am mers la Escape room cu domn’ profesor sau atunci când am dansat în pijamale…
Kaunas este un oraș superb pe care îmi doresc să îl revizitez, dar la momentul potrivit. Pe oameni aș vrea să îi revăd și sunt sigură că asta se va întâmpla în cele mai surprinzătoare contexte, amintirile, în schimb, rămân cu mine zilnic. Zâmbesc mereu cu gândul la activitatea de rămas-bun…un cerc de oameni cu ochii închiși din care unul merge în mijloc. În momentul în care cel din mijloc închide ochii, cei din jur îi deschid, iar pe rând, cine simte, vine și îi șoptește la ureche câteva cuvinte de suflet. Aș vrea să fac o listă cu tot ce mi-au transmis acei oameni minunați, dar nu pot. Suspinam și tremuram de emoție, eram entuziasmată și îmi era frică, aveam ochii închiși și mă străduiam doar să îmi țin spatele drept. Adevărul este că mintea nu-și mai aduce aminte cuvintele primite de la colegii mei, dar inima da.
Trebuie să mărturisesc că rememorarea acelei perioade a fost puțin copleșitoare, multe amintiri, multe pozeeeee, multe zâmbete și nervi, multe plimbări, nopți nedormite și scrisori…
Erasmus-ul s-a terminat intens. Cu ultimele grame de energie am făcut o escală în Varșovia pe care l-am vizitat cu ochii întredeschiși, o aventură, în adevăratul sens al cuvântului.
Mulțumesc, doamnei profesor Camelia Mereuță pentru această oportunitate! Mulțumesc, domnului profesor Gârleanu Constantin pentru grija pe care ne-a arătat-o și sutele de poze făcute!
And thank you guys, see you soon!
