De la cele șase state fondatoare din anii ’50, până la extinderile ce au transformat Europa, aderările la Uniunea Europeană reprezintă pași istorici de consolidare a păcii, democrației și creșterii economice pe continent.
Lansarea unui proiect de unitate
După devastările celui de-al Doilea Război Mondial, politicienii europeni au căutat soluții pentru a preveni noi conflicte și a restabili stabilitatea. În acest context, în 1951, a fost creată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului de către cele șase state fondatoare – Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos – marcând primul pas spre integrarea politică și economică a Europei. Scopul era clar: să se asigure că industriile vitale, precum cele de cărbune și oțel, să fie gestionate în comun, reducând astfel riscul unui nou conflict între națiuni și punând bazele unei reconstrucții durabile .
Valuri de extindere: de la Vest la Est
Pe parcursul decadelor ce au urmat, procesul de aderare s-a desfășurat în mai multe valuri, fiecare reflectând contextul politic și economic al momentului:
• Prima extindere (1973): Danemarca, Irlanda și, la acel moment, Regatul Unit s-au alăturat, aducând cu ele noi perspective și provocări. (Ulterior, Regatul Unit a părăsit UE în 2020.)
• Extinderea mediteraneană (1981-1986): Grecia a intrat în 1981, urmată de Spania și Portugalia în 1986. Aceste aderări au avut loc în contextul unei Europe aflate în tranziție de la regimuri autoritare la democrație și au contribuit la extinderea stabilității în zona mediteraneană.
• Valul nordic și central (1995): Austria, Finlanda și Suedia, țări cu economii bine dezvoltate și tradiții de neutralitate, au aderat după căderea zidului Berlinului, într-o Europă reconfigurată de reunificare și schimbări geopolitice.
• Marea extindere spre est (2004-2013): O schimbare majoră a avut loc în 2004, când zece state din fostele blocuri comuniste – inclusiv Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Ungaria – au devenit membri, urmate de România și Bulgaria în 2007 și de Croația în 2013. Această extindere a adus în comunitate societăți în tranziție, accentuând angajamentul UE de a promova democrația, statul de drept și dezvoltarea economică în fostele state comuniste .
Contextul integrării: valori și obiective comune
Aderările nu au fost simple formalități administrative, ci etape cruciale ce au reflectat aspirațiile colective ale Europei. Fiecare extindere a avut loc în contextul unei Europe care dorea să se întărească din punct de vedere economic și politic, să asigure pacea și să promoveze valorile democratice. În vremuri de criză și de schimbări geopolitice – fie în contextul Războiului Rece, fie al tranziției post-comuniste – aderările la UE au fost percepute ca un mijloc de a crea un spațiu de cooperare în care statele membre își împărtășesc responsabilitățile și beneficiile. Astfel, Uniunea Europeană s-a transformat într-o comunitate în care solidaritatea, coeziunea socială și dezvoltarea economică sunt pilonii centrali ai proiectului european .
O Europă unită și diversă
Astăzi, Uniunea Europeană este alcătuită din 27 de state membre, fiecare cu specificul său cultural, istoric și economic, dar unite prin angajamentul față de democrație, statul de drept și pacea durabilă. Procesul de integrare a fost un demers de împărțire a suveranității, prin care statele au ales să coopereze pentru a face față provocărilor globale și a asigura prosperitatea cetățenilor săi. Fiecare aderare a fost un pas înainte în construirea unei Europe moderne, capabile să facă față provocărilor secolului XXI, de la crize economice la amenințări la adresa securității și a mediului.
Ce face EPAS?
Programul „Școli-ambasador ale Parlamentului European” (EPAS) are ca scop principal familiarizarea elevilor cu democrația parlamentară europeană, rolul Parlamentului European și valorile Uniunii Europene. Prin intermediul acestui program, tinerii sunt încurajați să participe activ la procesele democratice ale UE și să își înțeleagă drepturile în calitate de cetățeni europeni.
EPAS se adresează elevilor din diverse medii educaționale, sociale și geografice, oferindu-le oportunitatea de a învăța despre funcționarea instituțiilor europene și de a se implica în activități care promovează valorile europene. De asemenea, programul sprijină dezvoltarea unei rețele de școli-ambasador, facilitând schimbul de bune practici și cooperarea între instituțiile de învățământ participante.
Prin participarea la EPAS, atât Uniunea Europeană, cât și cetățenii săi beneficiază de o mai bună înțelegere a mecanismelor democratice europene, promovând astfel o societate informată și implicată în procesul decizional al UE.
Concluzie Povestea Uniunii Europene este una a transformării – de la o serie de acorduri postbelice la o comunitate politică și economică sofisticată. Aderările la spațiul comunitar au fost nu doar extinderi teritoriale, ci și reafirmări ale valorilor europene, menite să asigure un viitor în care pacea, stabilitatea și prosperitatea să fie garantate pentru toți cetățenii continentului.
*Programul Școli-ambasador ale Parlamentului European este implementat de Biroul de Legătura al Parlamentului European în România.
Autor: Ambasador Junior EPAS Ene Răzvan