Nr.5/ Octombrie 2019, Plăceri (ne)vinovate

O ceașcă de ceai și un plic de educație

By In

Cum m-am apucat de … CEAI
Știți oamenii aceia care sunt ca o instituție de sfaturi înțelepte, bune maniere, afecțiune, bun gust, umor, versuri, citate si bună dispoziție? „Instituție umană” care, dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti, și dacă n-ar fi, ar trebui inventată!
Eu nu numai că  știu, dar am un asemenea om lângă mine de când îmi aduc aminte și-mi aduc aminte de hăt, departe. Nu există nimeni care să mă cunoască si să nu îl știe, să nu mă fi auzit pomenindu-l, e Bicu și a devenit Bicu și pentru prietenii mei.
Bicu e ca un stejar secular. Umbra lui e sănătoasă si te inspiră.
Este o umbră care nu omoară vlăstarii, ci ii ajută să crească. Eu am crescut la umbra asta și m-am hrănit din ea.
Zi de zi mă văd cu el. Este un povestitor înnăscut si toate poveștile sunt lecții. Asta e o “șmecherie” didactică pe care am descifrat-o de mult timp, dar care îmi face mare plăcere. Ca să fie credibile, cele mai multe povești sunt cu și despre persoane pe care Bicu le-a cunoscut. Poveștile se întâmplă acasă la mine când mâncam împreună, in oraș, când mâncăm împreună, acasă la el, când mâncăm împreună. V-ați prins: mâncam mult împreună, mai corect e mâncăm de multe ori împreuna!
Si așa m-am făcut mare si Bicu m-a invitat la un ceai!
“La ceai? Ce-ai? Ceaiul îl asociez cu boala. Beau ceai doar când sunt bolnavă.”
„Vai, pui drag! Blasfemie! Cum să spui așa ceva?”
Pentru Bicu eu sunt în orice situație „pui drag” sau „puiul cel frumos” și mai există și un „puiul cel cuminte”, dar nu-s eu.
N-ai cum să-l refuzi. Cere atât de puțin față de cât oferă… cere pentru mine și binele meu pentru că binele meu e și al lui. E un fin șantaj emoțional.
Și așa m-am apucat de băut ceai. Am dezvoltat împreuna această pasiune care a început prin dorința mea de a-i face o plăcere și a devenit una dintre plăcerile mele. Ceaiul e uneori periculos. Dezleagă limbile și când nu te aștepți vine o întrebare subtilă “Sex când? Înainte sau după 18 ani? Ai terminat cartea?…”
Beau ceai negru sau verde, ceai de mentă sau mușețel, ceai de fructe zis și inofensiv, ceai cald la orice oră din zi sau din noapte, in orice anotimp. Știu locurile în care muzica e potrivită pentru un ceai si locurile în care cănile sunt mai mari sau mai frumoase.
E fascinant să simți că faci ceva pentru cineva, mă simt generoasă când îl văd că e așa sigur când comandă ceai pentru amândoi! Cred că o să mă apuc și de …mâncat ou fiert, o zi da și una nu. Cu asta l-aș cuceri definitiv!
P.S. Bicu e mereu senin și zâmbitor. Citește mult și are o memorie incredibilă. Am crezut că nu are vulnerabilități până am simțit că singura vulnerabilitate suntem noi: mama mea si noi, puii. Îi e teamă să nu ni se întâmple ceva si asta părea amuzant până am înțeles ce simte, simțind si eu că Bicu nu e atât de invulnerabil pe cât îl credeam.
Despre cum ceaiul poate înseamna educație, despre cum a descânta o ceașcă de ceai poate însemna o lecție de empatie, despre cum ceaiul devine doar un pretext pentru cultură, despre cum acum, când scriu, gândul îmi zboară la o ceașca de ceai și un plic de educație cu bicul meu, toate astea într-un singur om sau într-un singur articol.
La mulți ani, Bicu meu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Primeste revista Cuza-Voda 47 atunci cand apare